Saracia pe bicicleta - protestele anonimului

Va mai amintiti de batranii aceia calare pe bicicletele alea uzate si ruginite, mergand agale pe o parte a soselei? Iar la deal dansu-se jos din sa si impingand ghidonul ros si descentrat in liniste? Ei bine, eu mi-i amintesc. Si ei nu au disparut cu totul. Ei isi fac partea lor de lucru in aceasta lume pe care o numim Romania. Ei servesc acum ca metafora pentru evenimentele tulburi care au zguduit intr-un mod pe care eu il consider sanatos tara asta.

E de fapt metafora rupturii sociale. Mass media vorbeste de paturi sociale, si imparte samavolnic oamenii in ultrasi, pensionari si activisti. Totul pentru a gasi o explicatie, pentru a fabrica o logica, pentru a descrie un scenariu voit, cautat, dorit. Scenariul partizanatului, a interesului slujit. Scenariu diferit daca lucrezi la o televiziune sau la alta.

Francezii o numesc fractura sociala. Si cred ca terminologia incepe sa se aplice si in Romania. Am avut sansa sa discut cu oameni din clasa de mijloc, care acum o duc bine, au siguranta si confortul unui statut si al unui loc de munca. Si se iubesc in ipostaza asta. Si unii privesc cu dispret si dezgust strada, ca un loc unde se aduna "aia care nu vor sa munceasca", sau "batausii si huliganii care nu vor decat sa vandalizeze". El, noul om al clasei de mijloc, nu e asa, el este un aparator al ordinii. Si sigurantei. Dispretuieste. Ii e scarba.

Fie. Insa uita sa priveasca imaginea de ansamblu. Priveste doar jumatate de adevar. Adevarul pe care el il vede. Si uita sa vada celelalte dimensiuni, cele care nu se vad, asa cum spunea Federic Bastiat. Nu vede ca fara viata anosta asa cum e ea a alora care nu vor sa munceasca, sau a huliganilor, sau a biciclistilor solitari a caror rabla scartaie pe sosea, viata lor nu ar mai fi la fel de sigura. Siguranta lui curata si pretioasa, provine din vietile alea de jos, care intra in magazine si cumpara chiloti de doi lei, se hranesc cu parizer si merdenele, pentru ca patronul merdenelelor sa faca un profit, pe care sa-l cheltuie in cluburi de cartier, pe masini second hand si pe haine de semilux. Pentru ca apoi patronul cluburilor de cartier si al magazinelor de haine si de bratari de aur sa-si cheltuie profitul pe masini mai puternice, pe gradinite mai scumpe, pe mancare mai sanatoasa, pe vacante, pe medicamente scumpe. Pentru ca apoi corporatiile sa-si publice rezultate mai bune si sa verse bonusuri mai mari, si sa ofere pachete de siguranta cu funda rosie a ipocriziei omului din clasa de mijloc, care priveste cu dispret in spate, in urma, in strada.

Aceasta este ruptura sociala. Neintelegerea matricei acesteia in care vietile sunt tesute toate. Nu traim singuri, nu muncim singuri, nu avem succes singuri. De multe ori ne bucuram mult pentru ca multi se bucura mai putin. Si cand astia multi nu se mai bucura deloc, pot sparge iluzia sigurantei. Cu pietre uneori. Cu caramizi. Cu vehementa.

Ar trebui sa ne uitam mai atent la bicicletele roase de rugina, care scartaie pe sosele. Au rolul lor in aceasta tesatura.

Sundance bycicle kid

Bicicleta Porsche - Porsche Bike RS

Pe timp de criza, Porsche se reprofileaza si vinde...biciclete. Noile modele RS si S au fost lansate la Shanghai si costa destul de scump: de la 4000 la 7800 de dolari. Si asta pentru ca bicicletele poarta nume Porsche, dar nu numai, pentru ca vin cu cadru de carbon, cu o greutate totala acceptabila (cam 8 kg) cu Shimano XTR, frane pe disc Magura.

Un moft? Nu prea. Oricum producatorii de masini germane sunt renumiti pentru ca in anumite perioade ale istoriei lor au cochetat cu bicicleta. De exemplu Mercedes, intre cele doua razboaie mondiale, cand vanzarile de masini o luasera rau de tot in jos, vindeau aproape exclusiv biciclete. Unele modele se gasesc in muzeul din Stuttgart.

Calendarul concursurilor de ciclism 2012

O veste buna pentru iubitorii de biciclete care asteapta cu nerabdare noul sezon competitional. Mbike publica calendarul comptetional pe 2012. Evident, probabil multe date nu sunt batute in cuie si vor mai aparea schimbari, insa ceea ce e important e ca principalii organizatori de evenimente se tin de treaba si ofera biciclistilor din timp teaser-ul cuvenit.

Sa recapitulam deocamdata principalele evenimente din 2012, reculese din experienta proprie:
- Prima Evadare 2012: concurs organizat in Bucuresti, de la Baneasa la Snagov, pe o distanta de 50 de km. Anul trecut a fost un masacru din cauza ploilor si noroiului abundent (traseul mereg din pacate prin adevarate transee pline de lut lipicios care incarca rotile si te face sa-ti blestemi ziele). Anul asta ne rugam cu totii sa nu prindem ploaie.
- Geiger 2012: probabil cel mai dur maraton de mountain bike de la noi, cu celebra urcare pe Varful Magura si coborarile pe jgheaburi si pietroaie. Acum doi ani a plouat, anul trecut a fost uscat. Anul asta va fi integrat in Triada 2012, alaturi de Trofeul Chindiei si Maratonul Tara Barsei.
- Maratonul Medieval Medias: se va organiza si anul asta. Nu am fost niciodata, ma gandesc sa particip la prima mea editie.
- Maratoanele de pe Valea Prahovei: Maratonul Vinului de la Urlati (prima editie a fost anul trecut si a fost foarte reusita), Predeal MTB Trophy si Surmont Bike Challenge Azuga (un super concurs, cu o coborare fantastica pe Valea Limbaselului unde se prinde si 60 la ora)
- Banat Maraton: cred ca la a 9-a editie. Un concurs foarte bine organizat la Garana (Semenic), care propune 4 probe de distanta (inclusiv una de 10 km pentru rookies);

Cam astea ar fi highlights-urile anul 2012 in ceea ce priveste concursurile de biciclete. Pedalati cu spor si marcati-va in calendar datele, ca aveti de unde alege.

Maidanezi + biciclete egal Love

Din pacate, nu? Curtea constitutionala, intr-un elan de umanitate redescoperita, in timp ce-si stergea o lacrima cu marginea robei, a decretat ca legea eutanasierii maidanezilor este neconstitutionala. Ok, nu imi place sa judec aceasta tevatura, ma rezum doar ce va insemna acest lucru pentru fratii biciclisti. Pai, inseamna in primul rand ca povestea noastra de dragoste cu cateii maidanezii continua. Ne-am temut pentru moment ca aceasta va avea un final tragic si ca vom fi nevoiti sa ne dam singuri cu bicicleta pe strazi sau prin parcuri, fara sa mai fim incalecati de haite de caini in centrul orasului capitala europeana Bucuresti. Ca ne va lipsi dragostea sufocanta a vecinilor nostri de lant trofic. Ca vom innebuni, vom cadea in depresie fara schelalaiturile dragalase si coltii albi si prietenosi asmutiti pe la nivelul pedalierului, exact in momentele decisive cand creierele noastre proceseaza sa schimbe viteza sau sa evite un cuplu de octogenari (auch..!).

Iata insa ca nu vom  fi lipsiti de aceasta coabitare. Vom petrece si de acum incolo diminetile impreuna, jucandu-ne de-a v-ati ascunselea printre blocuri sau prin parcuri. Ne vom face noi si noi prieteni patrupezi in zonele mai dubioase, dar romantice, de la iesirea din oras, cand ne vom intoarce impreuna la ideea primordiala de haita, adica de familie. Vom reprezenta iar si iar subiecte de interogare pentru pusti care isi vor trage tatii de maneca intrebandu-i :" Tati, tati, dar de ce pedaleaza nenea asa de repede??" ," pai pentru ca e talonat de o mirifica haita de maidanezi adulti, fiule, cu intentii dintre cele mai pasnice.."

Deci, da. Legea e neconstitutionala. La fel si bicicletele probabil.

Sfaturi pentru folosirea bicicletei iarna

Da, timpul frumos este acum o amintire, bicicleta sta cuminte undeva pe balcon insa gandurile amatorilor tot la ciclism este. Parca toti vrem sa mai dam o tura, chiar daca ne ingheata nasul. Ok, nici o problema, se poate face insa hai sa recapitulam niste sfaturi pentru conditiile meteo din prezent (umed, noroi, zapada):

• Anvelope, pneuri, cauciucuri, cum vreti sa le numiti: mare grija la alegera lor. Daca e noroi alegeti-le pe cele de 1.9" maxim 2". De asemenea sa aiba knob-uri rare pentru a nu incarca noroi. Preferati tehnologiile dual compound si slow tires;
• Franele: in general daca aveti frane pe discuri sunteti scutiti de batai pe cap. Dar si aici de exemplu in vreme extrema exista placute de frana speciale care se uzeaza mai greu. Pentru cei cu v-brake-uri situatia sta un pic mai complicata.
• Grips: mainile pot aluneca pe ghidon de aceea trebuie purtate manusi speciale.
• Echipamente: trei reguli esentiale: pastrati-va incalziti, uscati si pregatiti pentru conditii meteo extreme. O jacheta pentru ploaie si pantaloni de iarna sunt doua optiuni bune. De asemenea pastrati in rucsac si un tricou uscat din material respirant pentru a va schimba si a va pastra uscati.

O tura pe vreme rece poate fi o placere daca se respecta regulilele de baza. Problemele apar la turele lungi cand e foarte greu sa stam uscati si de aici incep problemele.

Hotii de biciclete

Exista un film italian, de altfel unul foarte bun Ladri di biciclete. In esenta nu avea mare legatura cu bicicleta, era mai degraba o alegorie filosofica. Nu e nimic filosofic insa in modul in care se fura biciclete in Romania. Mai ales in Bucuresti. Nu se fura numai in Romania, asta e clar. Insa la noi hotii de biciclete sunt mai inventivi. Nu se dau in laturi de la nimic. N-or fi ei amatori de ciclism, dar la antifurt se pricep. Pe bune. Le taie cu o precizie inspaimantatoare. Le taie in parcari, pe trotoare, in scari de bloc, pe balcoane.

Le taie cu freza, cu ferastraul, cu flexul. La mine la firma, in parcarea pazita din fata, din rastelul special destinat bicicletelor, din fata camerei video, s-au furat vreo doua bucati. Acum, e greu sa ne imaginam frustrarea cuiva care se intoarce unde isi lasase bicla si gaseste un mare gol. Se opreste, se uita in stanga, in dreapta. I se pune un nod in gat in timp ce face zeci de pasi in susul si in josul strazii, cu speranta ca are un simt al orientarii atat de nul incat a uitat unde a pus-o. Nimic. Evaporata. Apoi dupa negare apare frustrarea, furia si in final acceptarea.

Cat despre Politie, foarte putini reclama furtul. Cica nu e bine, pentru ca sticletii chiar se intampla sa le gaseasca. Altii sfatuiesc sa va duceti in targuri dubioase de la marginea oraselor, cu mainile adanci in buzunarele fasului, ca sa-ti cauti bicicleta printre tarabe si cartoane. Ideea e desi se poate sa o gasesti agatata de bratul vreunui dubios, nu prea ai ce sa faci si sa dovedesti ca e bicicleta ta. Poti sa vii cu toata circa de politie dupa tine, ca sa dovedesti ca e a ta iti trebui nu stiu ce serie a cadrului. In fine, complicat. Multi dintre noi avem biciclete in care am investit ceva (in a mea cred ca am bagat cateva mii de RON numai in imbunatatiri). Va recomand sa nu circulati cu ea in oras, nici macar la munca. Riscati prea mult. Si nu se baga nimeni. Unei fete i-au uschit-o de sub nasul a doi politisti, la Unirii. Unui prieten de-al meu i-au furat doua Merida din scara blocului pana i-a venit mintea la cap si si-a parcat-o in sufragerie.

E o pierdere grea. Nu lasati loc de dileme. Dormiti cu ele in pat. Pe bune!